studentii-despre-unatc-homofobi-reforma

Studenții despre UNATC

UNATC este o universitate îndrăgită de… unii foști studenți. Dar nu ne e rușine cu niciunul. Și ce dacă facem meditații? Și ce dacă se intră pe pile? Și ce dacă ne protejăm între noi? Și ce dacă dăm afară pe cine vrem noi? Noi suntem UNATC! Pe bune! Nu suntem noi creatorii supremi din România? Avem loc călduț aici și ne pasă cât negru sub unghie de cred studenții. Așa că, luați de aici texte scrise de ei. Ștergeți-vă cu ele la fund.

L-am prins pe Alifantis copiind, a trebuit să-mi cer scuze

„[…]În 2010 am decis să plec din universitate pentru că am fost obligată să-mi cer scuze față de un student ‘cu notorietate’ pe care l-am prins copiind la examenul din vară și pe care nu-l văzusem la seminar tot anul școlar. Scuzele trebuiau să vină pe motiv că l-am jignit confiscându-i copiuțele. E vorba de muzicianul Nicu Alifantis, pe atunci student în anul al doilea la secția de Teatrologie a Facultății de Teatru – bărbat, vârstă respectabilă, artist celebru și colaborator artistic al (pe atunci) rectorului Gelu Colceag – pe scurt, cineva cu mult mai multă putere și credibilitate în sistemul de valori UNATC decât o fată de 25 de ani, aflată în cea mai de jos poziție a lantului trofic academic, “care i-ar fi putut fi fiică”.

Am fost întrebată de către șefa de catedră, la momentul respectiv, cum de îmi permit să fac așa ceva la vârsta și poziția mea. În procesul de acuzare nu mi s-a dat nicio secundă dreptul să spun cum s-a desfășurat totul din perspectiva mea și cum văd eu lucrurile. Concluzia a fost că am jignit un om important și trebuia să-mi cer, din perspectiva vârstei și a poziției nesemnificative pe care o ocupam, scuze. La câteva zile după, mi-am dat demisia. N-am suferit niciun moment la plecare, având în vedere condițiile de lucru care mi se ofereau – de a face parte și de a suferi abuzurile unei clici ageiste, sexiste și nepotiste (ulterior dovedită a fi și antisemită, și homofoba și, și..). Ce m-a făcut să sufăr însă la momentul respectiv a fost că m-am simțit foarte singură. Colegii tineri îmi spuneau, aproape unanim, “nu cred că iți dai demisia din atâta lucru…”, iar posibilitatea de a face publice lucruri de genul ăsta era pe atunci limitată. Nimic nu m-a mai făcut să îmi doresc să continuu să profesez în această instituție[…]”

Iulia David – “Pleci capul, ai un loc cald

Păi se poate, domnul Potcoavă?

„[…]1997, admitere la CAV. Picat cu 4 la ultima probă, cea de scenariu. După câteva zile, unul din membrii comisiei îl oprește pe tata pe culoarele UNATC (tatăl meu a refuzat categoric ca eu să fac meditații cu cineva din comisie) și i-a reprosat, mai în glumă, mai în serios: “Păi se poate, domnul Potcoavă, să dea băiatul examen și nouă să nu ne spuneți nimic?”… Nimic de adăugat, concluziile le trage fiecare.

Radu Potcoavă – “Despre meditații

Așa se fac lucrurile

“Cum să nu pleci dintr-o conducere care acceptă ca admiterile în facultatea de Film să fie niște șarade în care cei meditați se prefac că nu cunosc pe nimeni din comisie și invers. Ceva de un haz și penibil teribil la care am fost martor personal când am dat admiterea. Din 9 admiși la buget, 7 au făcut meditații cu persoana potrivită. Doi am fost doar norocoși. Îngrijorător este că apoi discutam cu colegii meditați despre cine a făcut pregătire cu cine ca și cum situația era una normală. Mă înspăimânt când îmi dau seama că indignarea mea era minimă. Pur și simplu așa se fac lucrurile.”

Tudor Cristian Jurgiu – “Demisia

Profesoara de canto bate studenți, scapă cu avertisment

Anul 2012. Făceam parte, ca reprezentant al Ligii Studenților, din Comisia de Etică. În afara studenților, componența comisiei era identică cu cea de ieri. O doamnă profesoară de canto este convocată la comisie pe motivul că ar fi bătut și jignit studenți. Doamna profesoară recunoaște senină acuzele. Studenții (aproape 30 la număr) își mențin plângerea. Comisia dezbate și ajunge la concluzia că un Avertisment Scris este suficient. Se votează. Sunt singurul din încăpere care nu sunt de acord, dar mi se explică meticulos că un avertisment scris are un “impact pshihologic puternic” și că “în mod cert doamna profesoară nu va mai comite abuzuri”.

Anul următor doamna profesoară este chemată din nou la comisie, cu acuze similare. Eu nu mai fac parte din comisie, dar Raluca Durbacă – chemată în locul meu – povestește că s-a ajuns la aceeași concluzie – Avertisment Scris.

Anul 2015. Comisia de etică este convocată pentru cazul “Andrei Rus-Andrei Gorzo”. Raluca Durbacă este înlocuită în ultimul moment din comisie fără să i se dea nicio explicație. Comisia analizează și dezbate. În cele din urmă, hotărăște desfacerea contractului de muncă pentru lect. Univ. dr. Andrei Rus , pentru prejudicierea imaginii universității și alte acuze care țin de domeniul fantasticului. Comisia respiră ușurată. Ăsta da impact pshihologic. Se pregătește pentru luna septembrie, când lect univ. dr. Andrei Gorzo va fi supus testului eticii UNATC-iste. Oare care va fi concluzia comisiei?

Morala: Nu e niciuna. Morala s-a depărtat mult de clădirea vișiniu-portocalie a universității.”

Anghel Damian“Care comisie, care etică?”

Înjurături de morții mă-sii

„…dom’le e fantastic ce se întâmplă… m-a sunat și pe mine un coleg de generație cu ăștia din senat și care era vehement împotriva lui Rus. M-a injurat pe bune de mamă (ne știm de 35 de ani am trecut prin multe, chiar printr un film interzis pe vremea lui Ceașescu) că de ce iau apărarea fundației Accept. După înjurăturile mele de morții mă-si (așa se duc dialogurile în prieteniile de lungă durată), mi-am dat seama că pe respectivul domn îl f.. grija de fundația Accept, de cine predă la teatru. Era total dezinformat de întregul conflict. Dincolo de înjurături și trimitere la cimitir a dinozaurilor realizez că a început împotriva mișcării studenților o mutare securistică tipică, de diversiune, de distragere a atenției.”

“Chiar dacă poate cei care protestează acum vor fi mai răi când vor ajunge la 70 de ani, este obligatoriu ca cei de acum, care ocupă posturi de profesori, să plece. Ei nu mai au nici o legatură cu studenții lor. Într-o facultate vocațională așa ceva este inadmisibil și nu mai poate continua.”

Celina Petrescu – “Fantastic ce se întâmplă

Dragi copii, voi aveți idee cu cine vorbiți? Credeți că interesează pe cineva lucrurile astea mărunte? Hai mai bine veniți la cursuri, că oricum noi nu venim.